Author Description

Prin intermediul unor studii de caz amănunțite, volumul de față investighează contextul și practica expozițiilor de artă cu caracter experimental din România în perioada regimului politic aflat sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu. Această sumară și selectivă cartografiere are o dublă miză: pe de o parte, se are în vedere chestionarea graniței fine dintre arta "alternativă" și cea "oficială", dintre discursul artistic angajat politic și estetic și cel aflat în căutarea autonomiei. Pe de altă parte, analiza retoricii, a gândirii curatoriale și a limbajului artistic utilizat în aceste expoziții pune în lumină nu doar pluralitatea inerentă a sferei publice în perioada socialistă, ci și modalitatea în care micro-comunitățile și rețelele artistice existente funcționau deopotrivă înăuntrul și în afara discursurilor dominante. Astfel, se conturează o imagine mai nuanțată despre formele de producție și reprezentare artistică din perioada studiată, aflate în strânsă legătură atât cu politicile de reprezentare națională, cât și cu cele de ordin estetic, care vizau reinventarea sinelui și, implicit, a mizelor sociale ale artei.